De mai bine de o lună de zile întreaga scenă politică este în fierbere, după ce moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Social Democrat, cu sprijinul parlamentarilor AUR, a trecut de votul Parlamentului și a generat căderea guvernului condus de Ilie Bolojan. Departe de a repeta ”chimia” politică a celebrului cuplu Nicu și Marcel, tensiunile acumulate în interiorul coaliției de guvernare, alimentate și de frustrările generate în societate, ca urmare a măsurilor dure de austeritate aplicate populației, au explodat și au aruncat țara într-o criză politică care, momentan, pare a fi una fără nicio ieșire.
Fără o strategie politică coerentă, speculațiile apărute în mass-media privind o monstruoasă coaliție formată din președintele Nicușor Dan, conducerea PSD și diverși lideri PNL cu probleme sau antecedente penale, cu scopul de a-l debarcara pe Ilie Bolojan din fruntea Partidului Național Liberal, ar putea să rămână în istoria politică a României drept un banc de proastă calitate dacă, întra-devăr, lucrurile au urmat această traiectorie, autorii moțiunii de cenzură au fugit de responsabilitate asumării guvernării și formării unei noi majorități parlamentare, așa cum era firesc să se întâmple conform tuturor manualelor de știință politică sau de strategie electorală
În acest context, în care taberele politice și-au antagonizat și mai mult pozițiile ca urmare a unui lung șir de declarații belicoase, presărate cu acuzații de corupție, trafic de influență și plângeri penale la DNA, pe piața politică au început să fie aruncate tot felul de nume și variante de posibili premieri, fiecare dintre aceste nume urmând să îndeplinească misiunea imposibilă de a strânge o majoritate parlamentară care, pe de o parte să adune voturile necesare învestirii guvernului, iar pe de altă parte să răspundă și exigențelor formulate de președintele României, anume: să fie una pro-occidentală.
Negocierile politice pentru formarea noului guvern sunt blocate, în mare parte, și de încăpățânarea lui Ilie Bolojan care condiționează prezența PNL la guvernare de renominalizarea sa în funcția de premier, deși semnalul dat de cei 281 de parlamentari cu privire la activitatea executivului pe care l-a condus a fost unul extrem de ferm. Blocat în propriile sale ambiții și orgolii politice, lui Bolojan îi scapă din vedere oportunitățile politice pe care le are în fața sa, după ce a fost eliberat de povara conducerii unu executiv obligat să taie în care vie pentru a repara deficitul economic uriaș produs de guvernarea Nicu și Marcel.
Înconjurat de un aparat uriaș de propagandă, format din jurnaliști, influenceri și liderii de opinie, Bolojan ar putea, de exemplu, să-și construiască platfoma politică pentru alegerile prezidențiale din anul 2030 dintr-o funcție guvernamentală mult mai avantajoasă electoral decât este cea de prim-ministru și mult mai adecvată pentru stilul său de”buzdugan” politic. Anume, poziția de ministru de Interne. O funcție extrem de râvnită în trecut de lideri de frunte ai tuturor partidelor politice, de la Vasila Blaga, Ioan Rus, Liviu Dragnea sau Gabriel Oprea și, care, nu de puține ori, a generat adevărate cutremure pe scena politică.
Cu documentarul Recorder ”Poliția Aservită” proaspăt lansat pe piață, care a scos la lumină starea dezastruoasă în care se găsește una dintre cele mai importante instituții din întreg angrenajul de siguranță națională al României, Bolojan ar putea să facă o mutare srategică prin care să își mențină partidul la guvernare, condiționând rămânerea PNL în coaliția de guvernare de ocuparea funcției de ministru de Interne, păstrând, totodată, și poziția de vicepremier. În acest fel, Bolojan își poate menține autoritatea în partid, le oferă o lecție usturătoare puciștilor care au încercat să-i tragă preșul de președinte de partid de sub picioare și își poate vedea liniștit de proiectul său prezidențial, reformarea unui colos învechit, cum este Ministerul de Interne, fiind o trambulină electorală care îl poate propulsa ca o rachetă drept candidat la alegerile prezidențiale.
Cu Alexandru Nazare propulsat în poziția de prim-ministru, un politician cu o imagine pozitivă, fără să fie asociat în vreun fel cu trista guvernare Nicu și Marcel, un finanțist cu certe abilități diplomatice, care poate gestiona destul de ușor asperitățile inerente care apar în interiorul unei colaliții politice destul de eterogene, dar fără a emite pretenții prezidențiale, atât Nicușor Dan, cât și Ilie Bolojan își pot vedea fiecare liniștiți de planurile politice și electorale pentru anul 2030, fără să stea cu teama că noul premier al României ar putea să-i concureze pentru a ocupa cea mai înaltă funcție în statul român.
Un compromis politic care ar putea să fie acceptat și de conducerea PSD, mai ales că liderii acestui partid nu au reușit să pună pe masă până la această oră niciun nume de premier sau să propună o altă formulă de coaliție parlamentară capabilă să susțină un guvern minoritar. Indifernt, însă, care va fi finalitatea acestei epopei politice, rezultate în urma moțiunii de cenzură din 27 aprilie, un lucru este extrem de cert. România se confruntă cu o gravă criză de leadeship politic, niciun unul dintre actualii liderii aflați în fruntea partidelor sau instituțiilor fundamentale ale statului nu au gândirea și pregătirea strategică necsare pentru a ocupa aceste poziții.
