După luni întregi de negocieri, discuții și scandal politic, partidele care formează actuala coaliție de guvernare au ajuns la un consens asupra bugetului de stat. Cu ochii mai mult la sondajele de opinie și mai puțin la interesul cetățenilor, constrânși și de limitele trasate de instituțiile europene în privința deficitului care a făcut din România oaia neagră a Uniunii Europene, spectacolul adoptării bugetului a devoalat și principalele direcții strategice electorale pe care liderii politici mizează în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare.
Pentru Partidul Social Democrat lucrurile sunt foarte clare. Cu un leadership lipsit de orice carismă și tracțiune electorală, social-democrații și-au fixat drept țintă electorală pensionarii cu venituri foarte mici și familiile copiilor cu dizabilități. Nucleul celor peste 3,2 milioane de alegători pe care PSD a reușit să-i mobilizeze la vot în anul 2016, atrași de măsurile ultra liberale adoptate de fostul premier Victor Ponta, s-a evaporat ca urmare a deciziilor haotice adoptate de liderii care s-au succedat la vârful partidului.
În acest context, PSD a revenit la matca electorală tradițională, în care s-a simțit confortabil încă de la începutul anilor 90, respectiv segmentul electoral format în cea mai mare parte din asistați social. Un electorat vulnerabil, care nu are așteptări foarte mari de la liderii PSD, nu-și cunoaște foarte bine drepturile, nu impune criterii exigente de integritate și nici discursuri elaborate. Acest electorat vulnerabil, estimat de ministrul Muncii la peste 2,8 milioane de pensionari și familiile a peste 300.000 de copii, constituie nucleul dur pe care PSD va miza la scrutinul din anul 2028.
Negocierile bombastice desfășurate în jurul bugetului de stat au devoalat și strategia electorală pe care mizează actualul premier al României, Ilie Bolojan. Cu un pas în afara Partidului Național Liberal, ca urmare a disputelor la baionetă purtate cu puciștii din interiorul partidului, grupați în jurul unui condamnat penal pentru fapte de corupție, prin decizia de a ceda banii alocați pentru plata unor drepturi restante ale magistraților către pomenile electorale propuse de PSD, ambalate PR-istic sub titlul de ”Pachet de Solidaritate”, Bolojan și-a consolidat imaginea de luptător împotriva ”îmbuibaților” din magistratură.
Partidul anti-magistrați, pus la cale de strategii din spatele lui Ilie Bolojan încă din perioada în care acesta a ocupat funcția de președinte interimar al României, fiind inspirat, conform unor informații, din decretele de pensionare ale magistraților ajunse la Cotroceni, a început să prindă contur imediat după instalarea acestuia la Palatul Victoria când, contrar tuturor cutumelor care reglementează cooperarea inter-instituțională, Bolojan s-a lansat într-o veritabilă cruciadă împotriva pensiilor de serviciu ale magistraților, sub pretextul deblocării unor fonduri europene esențiale pentru România, cruciadă care s-a transformat rapid într-o veritabilă campanie de demonizare a magistraților și a puterii judecătorești.
Aderența electoratului, tipologia și profilul viitorilor votanți, precum și potențialul electoral pe care ar urma să îl aibă partidul anti-magistrați pus la cale de Ilie Bolojan au fost testate prin intermediul documentarului Recorder, un material jurnalistic care, sub pretextul devoalării unor disfuncționalități din sistemul de justiție, a reușit să stârnească rumoare în societate, acumulând peste 5 milioane de vizualizări pe pagina de YouTube a publicației, materialul fiind preluat și difuzat și de două televiziuni de știri, care au țintit categorii diferite de public. Testul Recorder a fost unul reușit, iar proiectul partidului anti-magistrați a primit undă verde pentru a merge înainte.
Cu un potențial electoral foarte mare, confirmat și de cele peste 5 milioane de vizualizări obținute de documentarul Recorder, cu o victorie categorică la Curtea Constituțională unde, după îndelungi negocieri și amânări, s-a conturat o largă majoritate împotriva pensiilor de serviciu ale magistraților, cu lovitura de tip blitzkrieg aplicată în Parlament drepturilor restante ale magistraților, care au fost relocate din pixul premierului către alte categorii sociale, proiectul partidului anti-magistrați pregătit pentru Ilie Bolojan și-a luat un avânt semnificativ.
Confruntat cu un val de ură fără precedent la adresa unui premier, Bolojan și echipa sa, printr-o strategie bine elaborată, încearcă să redirecționeze această emoție negativă către o categorie profesională mai puțin vocală și abilă în jocul politic și electoral. Tagma magistraților a devenit astfel principala țintă electorală pentru construirea și lansarea unui partid politic, un vehicul menit să-l mențină pe Bolojan la vârful puterii pentru o perioadă cât mai îndelungată de timp. O strategie care s-ar putea să-și atingă scopul cu mult succes, mai ales că beneficiază și de complicitatea, voită sau nu, a unor nume grele de la nivelul Secției pentru procurori a CSM, dar susținători ai partidului lui Bolojan se regăsesc și printre membrii Secției pentru judecători.
