Jale mare și suspin. Presa, lumea bună, deopotrivă europeană și occidentală, societatea civilă și ”Crucișătorul” sunt în stare de șoc. Vecin cu apoplexia. Progresistul, pro-europeanul Nicușor Dan s-a metamorfozat. S-a transformat în suveranist și legionar. Chiar ușor ”aurist”. Merge la biserică, bate munții împreună cu familia sau se pozează printre cruci și cimitire. Nu e clar dacă dă cu tămâie și agheasmă prin Palatul Cotroceni. Poate face și-o moliftă, că nu-i timpul pierdut.
Fanii și votanții sunt scandalizați. De la retragerea istorică a celor 30.000 de români de pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis, din anul 2016, nu a mai fost așa iureș în mediul on-line. Nicușor e analizat, măsurat, amprentat și chestionat de progresiști pur sânge cu privire la virajul ideologic brusc pe care l-a făcut. După ce s-a văzut cu voturile în căruță. Tăpălagă și CTP se simt trădați. Și abandonați. ”În Nicușor Dan există ceva întunecos și rece”.
Nu e suficient că atacă la Curtea Constituțională legi privind organizațiile și promovarea fascismului și legionarismului, că dă interviuri și apără o organizație care comemorează legionari prin Făgărașul său natal, în disprețul pro-europenilor care l-au votat. Acum, ”suveranistul” Nicușor vrea să înfigă și în fruntea serviciilor de informații niște ultranaționaliști. Ultraconservatori ”periculoși” care amenință și întinează nobilele idealuri ale progresismului la care se închină tot europeanul cu papion. Trădare de țară, ce să mai vorbim.
Ce ignoră, însă, Tăpălagă, CTP și alți mari analiști ai neamului, aceste paveze de seamă împotriva ”extremismului” este contextul în care Nicușor Dan a ajuns președintele României. Care a fost unul total atipic. Anume, după un scrutin prezidențial anulat, un fapt fără precedent în istoria democratică a României, care a pus reflectoarele întregii lumi occidentale asupra țării noastre, generând o radicalizare extrem de puternică la nivelul întregii societăți. Țara este un butoi cu pulbere, iar măsurile de austeritate contribuie din plin la accentuarea tensiunilor din societate.
Noul președinte și-a început mandatul într-un context economic, politic și social extrem de complicat, care îi erodează mult mai rapid capitalul de încredere de care se bucură la debutul mandatului. Un capital de încredere extrem de fragil, după cum reiese și din primul sondaj de opinie dat publicității, după alegerea acestuia în funcția de președinte al României. Și care indică în mod clar faptul că Nicușor Dan s-ar putea trezi cu probleme destul de mari în ceea ce privește capacitatea de a-și exercita autoritatea de președinte.
Astfel, potrivit acestui sondaj de opinie, realizat în perioada 26-30 mai 2025, la întrebarea privind încrederea în personalitățile politice, Nicușor Dan cumulează un procent de 47%, un scor electoral destul de scăzut, totuși, care indică în mod cert faptul că o mare parte din votanții care au pus ștampila pe fostul primar al Capitalei nu l-au perceput ca fiind adecvat funcției pentru care a candidat, aceștia sperând, în continuare, la apariția unui alt lider care să le satisfacă așteptările.
De altfel, Nicușor Dan, pe lângă premiera de a fi primul președinte al României care ajunge să ocupe această funcție în urma unei candidaturi independente, mai marchează și o altă premieră. Anume, este președintele care înregistrează și cea mai scăzută cotă de încredere la debutul mandatului dintre toți ceilalți președinți ai României. Astfel, în aprilie 1997, institutul Metro Media Transilvania îl plasa pe Emil Constantinescu, proaspăt ales în funcția de președinte al României, la 57% încredere în rândul românilor. La rândul său, în ianuarie 2001, la scurt timp după ce și-a început ultimul mandat prezidențial, Ion Iliescu se bucura, potrivit unui sondaj IMAS, de încrederea a 59% dintre români.
De o încredere foarte mare din partea românilor, la debut de mandat, s-a bucurat și Traian Băsescu care, la începutul anului 2005, potrivit unui sondaj realizat de IMAS, se bucura de încrederea a 63% dintre români. Același entuziasm în rândul electoratului l-a stârnit și Klaus Iohannis care, imediat după alegerea sa în funcția de președinte al țării, a sărit de la 35,2% încredere, cât înregistra în timpul campaniei electorale, la 64,5% în luna februarie a anului 2015. Procente mari, care le-au permis să conducă țara cu mână forte.
Ceea ce nu este valabil și pentru actualul președinte, Nicușor Dan. Nu teama de o eventuală suspendare l-a determinat pe Dan să încerce această reconciliere și apropiere de electoratul suveranist, majoritar la ora actuală în România. Perorațiile lui George Simion, rostite prin Parlament sau pe rețelele de socializare, sunt ultima grijă a lui Nicușor Dan sau a serviciilor de informații. Adevărata problemă pentru Nicușor este lipsa de credibilitate și autoritate în rândul segmentului electoral majoritar.
Conduse de suveraniști sau progresiști, serviciile de informații au nevoie de un partener puternic în fruntea țării. Care, în caz de război, crize economice, sociale sau calamități naturale, să aibă suficientă autoritate încât să fie ascultat de popor. Or, la cum au arătat primele cifre, publicate după alegerea lui Nicușor Dan în fotoliul de la Cotroceni, cea mai mare parte a electoratului refuză să-l recunoască drept președintele legitim al României. Un fapt fără precedent în istoria alegerilor de după 1989.
Poate, înainte de a arunca cu pietre sau de a face spume la gură, cei care îl acuză de Nicușor de trădare ar face bine să privească la structura socio-demografică a populației. Și la preferințele electorale ale acesteia. Valul suveranist este majoritar în societate. Și este în creștere. Să încerci să-l stopezi înseamnă sinucidere curată. Mai bine te urci pe el și-l călărești. Ceea ce a făcut și Nicușor Dan. Cu binecuvântarea serviciilor de informații, cu tot. Altfel, îl așteaptă abisul electoral. Iar pe restul niște mari dureri de cap. Și niște explicații de dat. Licuricilor sau altor vietăți.
