În timp ce țara este într-un adevărat haos economic și administrativ generat pe de o parte de huzurul pe bani publici al marilor jucători politici PSD și PNL, care și-au căpătuit întreaga clientelă de partid, fără să mai țină cont de interesele cetățenilor care le-au acordat votul, iar de pe altă parte de incompetența și proasta guvernare exercitată de tandemul Ciolacu – Ciucă, continuată, cu aceeași intensitate, de guvernul Bolojan, la Palatul Cotroceni se pitrocește de zor apariția unui nou partid pe scena politică din România.
Nicușor Dan, primul lider politic care a fost ales în funcția de președinte al României din postura de candidat independent, resimte din plin dezavantajul acestei posturi aducătoare de voturi în campania electorală, dar extrem de vulnerabilă, după preluarea mandatului în fruntea statului. Iar blocajul de care Nicușor s-a lovit în discuțiile cu liderii coaliției de guvernare, și în special în cadrul negocierilor purtate cu premierul Bolojan referitoare la cota de TVA, sau numirea unor noi șefi în fruntea serviciilor de informații, sunt mai mult decât grăitoare în privința pârghiilor limitate de acțiune pe care un președinte independent, fără un partid în spate, care să-i preia temele de pe agendă și să le transpună în acțiuni concrete, le are la dispoziția sa.
In contextul în care Nicușor a văzut pe chiar pe pielea lui “costurile” pe care le implică independența politică, mai ales că cea mai fermă promisiune pe care acesta a făcut-o poporului român în campania electorală, anume că nu va crește cota de TVA, a fost pur și simplu spulberată de inflexibilul Bolojan, parteneriatul dintre președinte și premier fiind unul extrem de debil, antipatia reciprocă pe care cei doi o resimt unul față de celălalt fiind deja vizibilă în mai multe momente cheie care s-au petrecut pe scena politică, iar USR a demonstrat în nenumărate rânduri că este un partid imprevizibil, pe care nu te poți baza la cale lungă, apariția unui partid politic, care să-i susțină agenda prezidențială, pare a fi gest politic mai mult decât necesar.
De altfel, Nicușor Dan nu ar fi lider politic care ar pune bazele apariției unui nou partid politic în timp de ocupă funcția de președinte al României. Traian Băsescu, unul dintre predecesorii săi la Palatul Cotroceni, la final de mandat, aflat în conflict deschis cu gruparea din jurul lui Vasile Blaga, fostul secretar general și, ulterior, președinte al PDL, după celebrul “ADIO” spus de la “perdeluță” a lansat la apă fundația Mișcarea Populară, transformată apoi în Partidul Mișcarea Populară, alături de care a reușit să mai obțină un mandat de senator și unul de europarlamentar, înainte de retragerea definitivă de pe scena politică.
Recentele repoziționări strategice spre electoratul suveranist, majoritar la ora actuală în România, pe care Nicușor Dan le-a făcut, la scurt timp de la preluarea mandatului de președinte, indică faptul că fostul primar al Capitalei înțelege atât necesitatea stabilirii unei conexiuni cu acele segmente din rândul alegătorilor, care nu i-au acordat votul la alegerile din luna mai, cât și oportunitatea pe care i-o oferă lipsa de credibilitate a liderilor care își revendică tutela absolută asupra votanților înclinați să opteze pentru formațiuni suveraniste, în frunte cu George Simion. Repoziționări strategice care au dat naștere imediat atât la speculațiile cu privire la apariția unui partid prezidențial suveranist, cât și la o rafală de atacuri mediatice din zona presei progresiste, vârful de lance al ripostei anti-Nicușor Dan fiind chiar site-ul de știri G4Media.
Scenariul lansării unui partid prezidențial, în favoarea căruia Nicușor Dan să se angajeze într-o amplă campanie de imagine, utilizând atât resursele logistice, cât și credibilitatea funcției de președinte al României, ar putea, însă, declanșa însă riposta din partea adversarilor săi politici, nemulțumiți de apariția unui nou competitor pe scena politică, cu atât mai mult, cu cât Curtea Constituțională a României, în decizia nr. 284 din 21 mai 2014, ca urmare a sesizării făcute de premierul Victor Ponta, nemulțumit de implicarea lui Traian Băsescu în campania electorală pentru alegerile europarlamentare în favoarea PMP, deși nu a sancționat comportamentul fostului președinte de la acel moment, a lăsat, totuși, deschisă o portiță pentru ca acest lucru să se întâmple.
Astfel, judecătorii Curții Constituționale au apreciat că, solicitarea prim-ministrului României, prin care a cerut instanței constituționale să pronunțe o decizie care să stabilească dacă Președintele României, în conformitate cu prevederile constituționale, poate face campanie electorală în favoarea unei formațiuni politice, poate fi analizată numai în cadrul competenței prevăzute de art. 146, lit. h), Curtea dă aviz consultativ pentru propunerea Parlamentului de suspendare din funcție a Președintelui României, prilej cu care instanța constituțională poate constata săvârșirea unor fapte grave prin care Președintele încalcă prevederile Constituției.
Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională nu a respins faptul că Traian Băsescu a încălcat Constituția când a îmbrăcat pe plaja de la Neputn tricoul cu însemnele PMP, însă ca să constate acest lucru l-a invitat pe Victor Ponta să-l suspende, din nou, din funcția de președinte. Or, cu această portiță lăsată deschisă de judecătorii CCR, pentru Nicușor Dan lucrurile sunt extrem de complicate. Odată lansat noul partid, care va reprezenta o amenințare directă pentru toate formațiunile existente în acest moment în Parlament, se va declanșa și competiția pentru cine inițiază primii suspendarea: parlamentarii de la AUR sau cei de la PSD și PNL?
