Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani. Acesta este titlul care a inundat, în cursul zilei de ieri, toate redacțiile de știri, deși TVR, televiziunea publică de stat, s-a grăbit să-i anunțe sfârșitul în avans cu câteva zile, o imensă eroare care ar fi trebuit să genereze, în mod automat, și demisia conducerii postului, însă asumarea răspunderii din partea reprezentanților statului este o practică des întâlnită doar în democrațiile funcționale, mai puțin în ”democrația originală” din România, cea care se îndreaptă cu pași repezi, mai ales după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, către un model care ridică mari semne de întrebare în toate cancelariile selecte ale lumii.
Cel care a deținut, după revoluția din 1989, trei mandate de președinte al României, și-a încheiat socotelile cu viața lăsând în urma sa numeroase controverse, în contextul în care dosarul ”Revoluției” și cel al ”Mineriadei”, în care avea statutul de inculpat, au rămas nesoluționate până în ziua de astăzi, ambele dosare fiind cele mai vechi cauze din Justiție, constituind chiar teme de campanie electorală pentru toți liderii partidelor de dreapta, care au candidat în ultimii 20 de ani pentru funcția de președinte al României, promisiunile privind soluționarea acestora rămânând, însă, simple vorbe în vânt, ”bătrânul edec” având o capacitate de influență asupra structurilor statului român mult mai pregnantă decât aceștia.
Ion Iliescu nu a fost, însă, doar președintele României, și liderul cu cea mai mare legitimitate electorală, având în vedere cele trei mandate de șef al statului, precum și numărul mare de voturi pe care le-a primit din partea electoratului, ci și fondatorul și președintele celui mai mare, și mai puternic, partid politic din România. FSN, devenit FDSN, PDSR și, apoi, din anul 2001, PSD, este partidul care a dominat întreaga scenă politică, formațiunea social-democrată punându-și în mod evident amprenta asupra societății românești, partidul lui Ion Iliescu fiind prezent în mai toate guvernele care s-au alcătuit după decembrie 1989, în diverse alianțe sau combinații politice sau electorale.
Astăzi, toți cei care urmăresc cu atenție și pasiune evoluțiile de pe scena politică din România pot să constate cu ușurință că, în timp ce fostul președinte Ion Iliescu și-a dat obștescul sfârșit, partidul pe care l-a fondat, și alături de care a câștigat multe bătălii politice importante, mai este ținut în viață doar de ”aparatele” sforarilor care operează, în tăcere, în spatele cortinei politice, formațiunea din Kiseleff pierzând-și întreaga personalitate, fiind transformată într-un simplu instrument de executat comenzi, în funcție de interesele și necesitățile celor care s-au perindat pe la Palatul Cotroceni, obediența șefilor care s-au aflat în ultimii ani prin fruntea PSD, față de președintele României, ducând acest partid tot mai aproape de groapa electorală la finalul căreia mai există doar abisul pragului electoral.
Înainte de a trece în lumea de dincolo, Ion Iliescu a avut ocazia, la alegerile prezidențiale din anul 2024, să vadă cum partidul pe care l-a fondat și condus cu mână de fier prin atâtea bătălii electorale, spaima sondajelor de opinie, pe care le-a dominat ani de zile, a fost incapabil, pentru prima dată în istoria sa, să propulseze un candidat în turul al doilea al scrutinului prezidențial, iar la alegerile din mai 2025 nici măcar nu s-a mai înscris în competiție, susținând o paiață provenită chiar din partidul care l-a contestat ani de zile pe Iliescu. O situație de infarct politic. Astfel, sub conducerea unor lideri de carton, niște țopârlani cu o reală apetență pentru ”socialismul” de Dubai sau Monaco, PSD-ul a devenit un partid irelevant în lupta pentru cea mai puternică funcție din statul român.
Dacă guvernul PSD condus de Adrian Năstase, învestit de ”săracul și cinstitul” Ion Iliescu la cârma României, detestat și contestat de întreaga opinie publică, de la acel moment, pentru corupția care a sufocat dezvoltarea și parcursul european al țării, a ajuns, două decenii mai târziu, să fie perceput de către românii drept unul dintre cele mai performante guverne pe care le-a avut România, după 1989, nu același lucru se va spune, foarte probabil, despre guvernul PSD condus de Marcel Ciolacu, cel care a aruncat țara într-o criză economică fără precedent, cu un deficit istoric de 9% din PIB și împrumuturi pe piețele externe la dobânzi uriașe. Dacă până la apariția în fruntea PSD a ”buticarului” Marcel Ciolacu regula era aceea că PSD venea la putere și repara derapajele economice produse de guvernele de dreapta, pentru prima dată în istoria sa PSD este cel care a produs cel mai mare cataclism economic din ultimii 35 de ani.
Că PSD-ul de astăzi este doar o simplă stafie care bântuie prin sediul din Bulevardul Kiseleff o confirmă și lipsa figurilor de marcă de la vârful acestui partid. Partidul de cadre, cum era cunoscut odinioară, capabil să lanseze în competițiile electorale lideri de calibru, PSD a ajuns un partid care produce doar politicieni de carton. Așa se face că ”partidul oamenilor competenți”, cum era odinioară catalogat PSD, chiar și de către cei care îl arătau cu degetul pentru corupția endemică, a ajuns să defileze doar cu ciolaci, grindeni, stănești, neacși și alte specii care refuză să cedeze puterea de frica justiției. Criza de leadership de la nivelul PSD, pe care Iliescu a avut ocazia să o constate cât a mai fost în viață este, fără îndoială, și rezultatul faptului că social-democrații blochează de ani de zile revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin doar pentru a-și proteja dominația asupra administrației locale. Or, liderii adevărați se călesc în lupte politice, nu în jeturi private.
Cel mai controversat lider politic de după 1989 a încetat din viață, iar în urma sa rămân trei mandate de președinte, o revoluție și mai multe mineriade. Un munte de frustrări și acuzații la care doar istoria va mai putea răspunde. PSD, partidul înființat și lăsat drept moștenire politică de către Ion Iliescu, este și el în moarte clinică. Fără lideri, fără ideologie, fără obiective politice majore, temutul PSD a ajuns astăzi un partid al compromisului, al jocurilor de culise, al ”ciupelii” politice, al firimiturilor căzute de la masa structurilor de putere pe care liderii din Kiseleff le adună târându-se în genunchi. Iliescu a decedat ieri, însă PSD este în moarte clinică de câțiva ani buni, iar la congresul din toamnă nu se anunță nicio înviere din morți pentru formațiunea social-democrată. Poate doar tânărul și inimosul Șoldan să fie un Mesia care aduce din nou partidul la viață.
