Funeraliile de stat organizate pentru primul președinte al României post-decembriste s-au încheiat. Într-o atmosferă extrem de sobră, Ion Iliescu a fost condus pe ultimul drum beneficiind de toate drepturile rezervate foștilor președinți de stat care sunt prevăzute pentru acest context, respectiv drapelul național pe sicriu, onoruri militare, salve de tun și zi de doliul național. Un protocol care a fost, însă, extrem de aspru contestat în aceste zile de către o anumită parte a mass-media, acompaniată de către liderii USR și, din umbră, chiar de către președintele în exercițiu al României, Nicușor Dan.
Statutul de inculpat pe care fostul președinte Ion Iliescu îl avea în cele două mari dosare, cel al Revoluției și cel al Mineriadei din 1990, care au făcut deja istorie, în sens negativ, în justiția din România, cauzele rămânând nesoluționate și astăzi, la mai bine de 35 de ani de la comiterea faptelor, a fost pretextul care a declanșat un adevărat scandal în interiorul coaliției de guvernare ca urmare a solicitărilor miniștrilor USR, în frunte cu ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, de anulare a funeraliilor de stat dedicate lui Iliescu, în semn de respect față de victimele evenimentelor care au umbrit debutul democrației în România.
Tonul scandalului a fost dat chiar pe data de 5 august de către jurnalistul Dan Tăpălagă, de la publicația on-line G4Media care, într-un editorial destul de sec, i-a trasat, ca la cazarmă, premierului Ilie Bolojan, față de care își exprimase adulația cu doar câteva zile înainte, sarcina de a identifica soluția optimă astfel încât guvernul condus de acesta să eludeze legea în vigoare și să evite organizarea de funeralii de stat, sau chiar de funeralii naționale, pentru fostul președinte al României. De pe o poziție de superioritate, care a fost destul de evidentă și în cadrul interviului pe care G4Media l-a realizat la Palatul Victoria, Tăpălagă i-a dictat lui Bolojan ”to do list-ul” pentru înmormântarea lui Iliescu: ”un anunț oficial sobru din partea Guvernului, fără doliu național, fără salve, fără discursuri, cu o înmormântare discretă și onoruri minimale, cât permite legea pentru funcția avută”. Pentru că, nu-i așa, ordinele se execută, nu se discută!
Băiat citit, dar nu și foarte inteligent, lipsit de orice urmă de intuiție și emasculat de instincte politice, căprarul Tăpălagă nu a înțeles prea bine contextul socio-politic în care a avut loc decesul lui Ion Iliescu. Parcă în ton cu vremurile care l-au propulsat în fruntea statului român pentru două mandate și jumătate, Iliescu și-a dat obștescul sfârșit într-un moment în care furia și nemulțumirea socială este la cote maxime, guvernul aflat în fruntea țării taie în carne vie, măsurile de austeritate lovind în cele mai defavorizate categorii sociale, iar serviciile de informații nu mai știu la cel fel de artificii sofisticate să mai apeleze pentru a ține mulțimile sub control. O simplă scânteie și țara ar exploda. La propriu.
Iar scânteia acestor zile s-ar fi numit chiar Ion Iliescu. Dacă guvernul Bolojan ar fi avut proasta inspirație să asculte de sfaturile ”prețioase” oferite cu multă generozitate de ”consultantul” Dan Tăpălagă, și ar fi cedat în fața presiunilor exercitate de către miniștrii USR, anulând organizarea funeraliilor de stat, gestul ar fi echivalat cu o flegmă aruncată direct în obrazul celui mai important partener de guvernare. Partener care, prin voturile pe care le deține în Parlament, asigură stabilitatea actualei majorități guvernamentale.
Ion Iliescu, cu bune și cu rele, este, totuși, singurul președinte al României care a provenit din rândurile PSD. Iubit, uitat sau detestat de către români, stigmatizarea sa la ceasul morții de către guvernul Bolojan ar fi trezit orgoliul PSD-istului de rând. PSD-ist care, oricum, nu a privit cu ochi buni asocierea partidului său cu liberalii lui Iohannis, preluați acum de către Bolojan. Iar drept dovadă stă chiar rezultatul obținut de PSD la alegerile prezidențialele și parlamentarele care tocmai ce s-au încheiat. Acum, același PSD-ist istovit de muncă, care stă cu o bere-n mână la birt, privește neputincios cum partidul său primește ordine chiar de la USR-iștii care, în urmă cu ceva timp, îl batjocoreau spunându-i că nu ar trebui să aibă drept de vot.
Foarte probabil, nici nu ar fi fost nevoie să se strângă foarte mulți. O mie sau două mii de PSD-iști, cărora li s-ar fi alăturat alți zeci de mii de români furioși pe deciziile executivului condus de Ilie Bolojan, dar care nu aveau pretextul sau contextul necesar pentru a ieși în stradă, ar fi fost suficienți pentru a aprinde scânteia. Și țara ar fi luat foc. Iar faptul că la înmormântarea lui Ion Iliescu nu au participat mii de oamenii, așa cum s-a întâmplat, spre exemplu, la funeraliile lui Corneliu Coposu și Regele Mihai, demonstrează foarte clar faptul că în culisele puterii s-a negociat. Chiar extrem de dur. Iliescu a primit funeraliile de stat, iar PSD-ul lui Grindeanu și-a ținut membrii în cazărmile de la partid.
Un cortegiu de câțiva zeci de mii de români, proaspăt loviți de măsurile de austeritate instituite de guvernul Bolojan, discutând și povestindu-și fiecare necazurile, încolonați în spatele unui sicriu, ar fi fost un coșmar pentru serviciile de informații. Un factor de risc de care s-au temut de adevărat. Mai ales că, o astfel de mulțime putea să-și devieze oricând traseul spre Piața Victoriei. Sau să fie abil deviată. Aflat în sicriu, Ion Iliescu și-a demonstrat pentru ultima dată forța politică pe care a exercitat-o atât în timpul mandatelor sale, cât și după ce nu a mai fost președintele României. Între funeralii de stat pentru un președinte trimis în judecată pentru crime împotriva umanității sau căderea guvernului Bolojan, serviciile de informații au ales liniștea funeraliilor.
